Supraviețuitorii romi ai deportărilor în Transnistria - servicii sociale, combaterea inegalităților, promovarea toleranței și a înțelegerii multiculturale
FAQ / Întrebări și răspunsuri. Pensii germane pentru supraviețuitorii romi.

1 - să fi fost deportat;
2 - să fi fost născut înainte de 1940;
3 - să fi muncit voluntar în ghetto-urile din Transnistria
4 - pentru cei care în Transnistria erau copii, să aibă un minim de vechime în munca în România de 3-4 ani;
5 - să fie în viaţă în momentul depunerii dosarului pentru pensia germană.

Nu, acesta este un zvon lansat şi întreţinut de persoane interesate în atragerea unui număr cât mai mare de oameni cărora, de obicei, li se solicita diferite sume de bani pentru a li se face “dosare de pensie germană".

Nu, fiind vorba de o pensie pentru muncă în ghetto, singurii îndreptăţiţi sunt doar cei care au fost deportaţi în Transnistria şi care mai trăiesc.

Singurii urmaşi îndreptăţiţi sunt văduvul/văduvă (cu condiţia să fi fost cununaţi legal). Văduvul/văduva poate solicita pensia de urmaş, dar, în cazul că i se acorda această pensie, banii nu vor fi daţi retroactiv, ci doar din momentul depunerii dosarului.

De asemenea, dacă supravieţuitorul moare după ce a trimis dosarul pentru pensia germană, în cazul în care casele de pensii din Germania decid să îi dea această pensie, există posibilitatea ca urmaşii să primească aceşti bani (dar trebuie să trimită certificatul de deces şi o dovadă că sunt moştenitori legali).

Pentru a profita de pe urma unui număr cât mai mare de oameni. Cei aproximativ 200 de supravieţuitori care încă trăiesc şi care ar putea beneficia de această pensie germană sunt prea puţini pentru a aduce suficiente câştiguri (materiale sau convertibile în voturi).

Din cei 25.000 de romi deportaţi în Transnistria, circa jumătate au murit în cei doi ani de deportare. Cea mai mare parte a celor care au supravieţuit Transnistriei au murit în cei 70 de ani scurşi de atunci, mai ales că speranţa de viaţă la romi este relativ scăzută.

Întrucât legea germană este clară (doar cei în viaţă se încadrează pentru aceasta pensie), Dorin Cioaba a dat de înţeles că va da în judecată Germania pentru a obţine modificarea legii germane astfel încât să poată primi şi urmaşii aceste drepturi materiale (20.000 euro şi 200 euro pensie).

În urma acestei promisiuni, circa 30.000 de urmaşi (mai mulţi decât deportaţii romi din 1942!) au depus acte şi parte dintre ei au şi plătit pentru întocmirea dosarelor.

Nu, este o minciună menită atragerii credulilor. Pensia poate fi chiar şi de 20 de euro/lună. Nu există o sumă fixă. Ea se calculează în funcţie de volumul de munca desfăşurată în Transnistria. De exemplu, cei care aveau 20 de ani puteau munci mai mult decât copiii de 10 ani. La fel, cei care au stat mai mult în Transnistria este probabil să fi muncit mai mult decât cei care au stat doar câteva luni, deci au şanse să obţină o pensie mai mare. De asemenea, se calculează şi în funcţie de tipul de muncă prestat în Transnistria. Cei care erau adulţi în Transnistria (deci acum cel puţin nonagenari, adică foarte puţini romi) au, într-adevăr şanse să se apropie de o pensie de 200 de euro/lună. Dar majoritatea supravieţuitorilor romi vor primi mai puţini bani.

 

Mai multe răspunsuri în josul paginii
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • Ajutor pentru ca supraviețuitorii romi să beneficieze de legea 189/2000 și de pensia germană de ghetto

    Foto: Ion Gnatiuc & Catalina Tesar
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
  • 11
  • 12
  • 13
  • 14
FAQ / Întrebări și răspunsuri.
Pensii germane pentru supraviețuitorii romi.

1 - să fi fost deportat;
2 - să fi fost născut înainte de 1940;
3 - să fi muncit voluntar în ghetto-urile din Transnistria
4 - pentru cei care în Transnistria erau copii, să aibă un minim de vechime în munca în România de 3-4 ani;
5 - să fie în viaţă în momentul depunerii dosarului pentru pensia germană.

Nu, acesta este un zvon lansat şi întreţinut de persoane interesate în atragerea unui număr cât mai mare de oameni cărora, de obicei, li se solicita diferite sume de bani pentru a li se face “dosare de pensie germană".

Nu, fiind vorba de o pensie pentru muncă în ghetto, singurii îndreptăţiţi sunt doar cei care au fost deportaţi în Transnistria şi care mai trăiesc.

Singurii urmaşi îndreptăţiţi sunt văduvul/văduvă (cu condiţia să fi fost cununaţi legal). Văduvul/văduva poate solicita pensia de urmaş, dar, în cazul că i se acorda această pensie, banii nu vor fi daţi retroactiv, ci doar din momentul depunerii dosarului.

De asemenea, dacă supravieţuitorul moare după ce a trimis dosarul pentru pensia germană, în cazul în care casele de pensii din Germania decid să îi dea această pensie, există posibilitatea ca urmaşii să primească aceşti bani (dar trebuie să trimită certificatul de deces şi o dovadă că sunt moştenitori legali).

Pentru a profita de pe urma unui număr cât mai mare de oameni. Cei aproximativ 200 de supravieţuitori care încă trăiesc şi care ar putea beneficia de această pensie germană sunt prea puţini pentru a aduce suficiente câştiguri (materiale sau convertibile în voturi).

Din cei 25.000 de romi deportaţi în Transnistria, circa jumătate au murit în cei doi ani de deportare. Cea mai mare parte a celor care au supravieţuit Transnistriei au murit în cei 70 de ani scurşi de atunci, mai ales că speranţa de viaţă la romi este relativ scăzută.

Întrucât legea germană este clară (doar cei în viaţă se încadrează pentru aceasta pensie), Dorin Cioaba a dat de înţeles că va da în judecată Germania pentru a obţine modificarea legii germane astfel încât să poată primi şi urmaşii aceste drepturi materiale (20.000 euro şi 200 euro pensie).

În urma acestei promisiuni, circa 30.000 de urmaşi (mai mulţi decât deportaţii romi din 1942!) au depus acte şi parte dintre ei au şi plătit pentru întocmirea dosarelor.

Nu, este o minciună menită atragerii credulilor. Pensia poate fi chiar şi de 20 de euro/lună. Nu există o sumă fixă. Ea se calculează în funcţie de volumul de munca desfăşurată în Transnistria. De exemplu, cei care aveau 20 de ani puteau munci mai mult decât copiii de 10 ani. La fel, cei care au stat mai mult în Transnistria este probabil să fi muncit mai mult decât cei care au stat doar câteva luni, deci au şanse să obţină o pensie mai mare. De asemenea, se calculează şi în funcţie de tipul de muncă prestat în Transnistria. Cei care erau adulţi în Transnistria (deci acum cel puţin nonagenari, adică foarte puţini romi) au, într-adevăr şanse să se apropie de o pensie de 200 de euro/lună. Dar majoritatea supravieţuitorilor romi vor primi mai puţini bani.

 

Nicio şansă. Dacă, prin absurd, Germania ar accepta să plătească urmaşilor romilor deportaţi, s-ar crea un precedent juridic. Ar apărea câteva zeci de milioane de urmaşi ai romilor, evreilor, polonezilor, ruşilor etc care ar pretinde şi ei zeci de mii de euro.

Procesul cu Germania nu este decât un pretext pentru a poza în apărătorul nevoiaşilor şi pentru a justifica încasarea unor sume variabile de bani de la un mare număr de oameni cărora li s-a întreţinut speranţa obţinerii despăgubirilor germane.

 

Nu este nevoie de niciun avocat. Casele de Pensii germane primesc, prelucrează, traduc documentele din dosare, fac verificările necesare absolut gratuit. Dacă ceva lipseşte de la dosar, autorităţile germane se adresează supravieţuitorilor şi solicită documentele lipsa. 

Este ruşinos să profiţi de pe urmă supravieţuitorilor Holocaustului. Casele de pensii germane lucrează gratuit. Dosarul se poate face relativ uşor şi fără cheltuiala. Este necesar un minim de organizare şi solidaritate. Ca model poate servi Asociaţia Evreilor din România Victime ale Holocaustului care are o experienţă îndelungată în a-şi ajuta semenii în mod gratuit. Acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi cu supravieţuitorii romi, care trebuie ajutaţi, nu escrocaţi.

Centrul de Resurse pentru Comunitate, Agenţia Naţională pentru Romi şi diferite filiale locale ale Partidei Romilor procesează în mod gratuit asemenea dosare. Alte organizaţii, reprezentanţi, rude ale supravieţuitorilor etc sunt rugate să se informeze din mai multe surse şi să-I ajute dezinteresat pe supravieţuitori. Condiţiile sunt explicate pe site-ul www.roma-survivors.ro, tot acolo pot fi găsite şi formularele, adresele Caselor de Pensii germane etc. 

- formularul ZRBG 100 (deocamdată în germană şi engleză, dar va fi tradus şi în romană);
- declaraţie notariala pe proprie răspundere despre Transnistria;
- cont bancar şi formular în care datele bancare sunt trecute;
- formular care atestă că persoană în cauză este în viaţa la momentul depunerii dosarului;
- dovada că a fost deportat;
- dovada că are 3-4 ani de vechime în munca în România;
- copii xerox după buletin, certificate ne naştere/căsătorie etc.
Informaţii mai puteţi găsi şi aici: http://roma-survivors.ro/ro/pensii-germane/continutul-dosarului-pentru-pensia-germana

Nimic. Casele de Pensii din Germania primesc și prelucrează dosarele absolut gratuit. 

Nu. Autoritățile germane își dau seama că mulți dintre supraviețuitorii romi sunt săraci și locuiesc la țară, nepermițându-și deci să apeleze la un translator. Prin urmare, atât declarațiile notariale, cât și restul actelor sunt traduse de către autoritățile germane care recurg la translatorii lor. 

Este recomandabil să îl trimiteți dvs. direct Caselor de Pensii din Germania, fără a mai apela la diferiți intermediari care, din păcate, adeseori, profita de ignoranța romilor pentru a le pretinde diferite sume de bani.

Nu, dar este de preferat pentru a fi liniștiți că dosarul dvs. a ajuns la Casa de Pensii responsabilă cu prelucrarea dosarului. 

Dacă îl trimiteţi cu confirmare de primire, veţi primi în circa 1-2 săptămâni formularul semnat de funcţionarul german unde aţi trimis dosarul.

După alte 2-3 săptămâni, veţi primi un plic de la Casa de Pensii care se va ocupa de dosarul dvs. Pe scurt, germanii va anunţa că încearcă rezolvarea dosarului dvs. cât se poate de repede. Este o confirmare că s-a început prelucrarea dosarului dvs. şi vi s-a alocat un număr de asigurare. De obicei, în acest plic veţi găsi şi numele funcţionarului care se va ocupa de cazul dvs, precum şi un număr de telefon/email. Sunteţi rugat să comunicaţi numărul de asigurare (Versicherungsnummer) care ajută la identificarea dvs:

Stimate domnule/Stimată doamnă X,

Vă informăm că cererea dvs pentru pensia de ghetto a ajuns la noi. Vom încerca să prelucrăm dosarul cât se poate de repede. Oridecâte ori veţi dori să luaţi legătura cu noi, vă rugăm să vă identificaţi cu numărul de asigurare pe care îl primiţi cu acest plic. Vă mulţumim
.

Ulterior, dacă funcţionarii germani constata că au nevoie de informaţii suplimentare sau anumite acte lipsesc de la dosar, s-a uitat vreo semnătură etc, supravieţuitorii primesc prin poşta o înştiinţare prin care li se comunică ce trebuie să facă.

La final, dacă autorităţile germane acorda această pensie, supravieţuitorii primesc prin poştă hotărârea casei de pensii germane prin care li se comunică drepturile acordate: cuantumul pensiei începând cu 2007, pensia lunară până la moarte, alte drepturi, cum s-a ajuns la calcularea acestei pensii, când va fi pensia virată etc.  

Da, sunt trei case de pensii în Germania care se ocupă de Ghettorenten (Bochum, Berlin, Würzburg). Ele colaborează și își aloca unele altora dosarele. 

Depinde. Cel puțin câteva luni. În acest timp, autoritățile germane traduc și verifică actele pentru a-și da seama dacă persoana a fost cu adevărat deportata, dacă mai este în viață, dacă are un minim de vechime în România, motiv pentru care se adresează Caselor de Pensii din România. 

Pentru a-i liniști și pentru a-i convinge mai ușor pe supraviețuitori să semneze diferite acte înainte sau să dea anumite sume de bani, procente pe motiv că doar așa își vor primi banii repede din Germania.

Casele de pensii germane prefera să vireze banii direct în contul supraviețuitorilor. Cu ocazia altor despăgubiri din trecut, s-au produs numeroase nereguli (alte persoane care au încasat cecurile supraviețuitorilor, abuzând de asemănarea de nume sau de puterea pe care o aveau în comunitate). Autoritățile germane doresc limitarea acestor abuzuri. 

Aceasta este o pensie pe care germanii pot accepta (sau nu) să o acorde în contul muncii în Transnistria. Dar, că la orice pensie, trebuie un minim de vechime. În Germania, aceasta este de 60 de luni (cinci ani). Deportarea fiind de doar doi ani, supraviețuitorul trebuie să dovedească o vechime de măcar 3-4 ani în România care, adunați cu anii de muncă în Transnistria, să ajungă la cei 5 ani ceruți de legea germană.