Petiție: Respect pentru ultimii supravieţuitori romi ai deportărilor în Transnistria (1942-1944) - acordarea drepturilor legale
Către: Guvernul României
În atenţia: Domnului Sorin Grindeanu, Prim-Ministrul României
Către: Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale
În atenţia: Doamnei Lia-Olguţa Vasilescu, Ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale
Respect pentru ultimii supravieţuitori romi ai deportărilor în Transnistria (1942-1944) - acordarea drepturilor legale
Sute de supravieţuitori romi ai deportărilor în Transnistria au murit în ultimii ani fără a-şi fi primit drepturile legale conform Legii 189/2000 (o indemnizaţie lunară de circa 400 de lei pentru cei doi ani de deportare, tratament medical şi loc de veci gratuit). Ultimii supravieţuitori romi trăiesc în condiţii mizere din cauza barierelor administrative invocate de Casele de pensii pentru a le refuza romilor aceste drepturi. Deşi Ministerul Muncii a fost atenţionat în mod repetat în ultimul an, nu a luat nicio măsură concretă. În acest răstimp, alte zeci de supravieţuitori romi au murit.
Supravieţuitorii romi se confruntă la nivel naţional cu următoarele probleme:
1) Casele judeţene de pensii interpretează neunitar şi discreţionar normele de aplicare a Legii 189/2000, deci diferenţele dintre soluţiile date sunt imense. Spre exemplu, doi fraţi deportaţi în Transnistria pot primi, având aceleaşi acte, soluţii diferite de la Casele de pensii: unuia i se acordă drepturile, celuilalt, nu).
2) Casele judeţene de pensii preferă aproape exclusiv documentele de arhivă şi tind să respingă orice alte dovezi, fapt care afectează supravieţuitorii romi. De ex., Casa de pensii Sibiu pretinde documente de arhivă care nu există nici până acum, întrucât Arhivele Sibiu, în 75 de ani, nu au prelucrat decât 1,5% din fondul existent (conf. răspunsului Arhivelor Sibiu Nr. 1731/17.12.2015); Cazuri similare sunt şi în alte judeţe precum Vrancea, Olt, Botoşani, Galaţi etc
3) Normele de aplicare a Legii 189/2000 sunt perimate. Casele de pensii nu ţin cont de dovezile ulterioare emise de organizaţiile internationale sau de Statul German care atestă ca romii au fost deportaţi;
4) deşi prevăzută în teorie, proba cu martori este adeseori refuzată pe motiv că cineva având doar 10 ani la deportare nu ar fi credibil; rezultă că mărturia unui supravieţuitor născut în 1932, deci având acum 85 de ani, poate fi respinsă ca nerelevantă. Un caz şi mai grav s-a înregistrat la CJP Iaşi care i-a refuzat unui supravieţuitor acordarea drepturilor legale, deşi unul dintre martori, născut în 1924, avea 20 de ani în Transnistria. Ţinând cont de speranţa de viaţă redusă la romi, aceasta prevedere permite abuzurile şi limitează acordarea drepturilor legale.
5) cazuri în care supravieţuitorilor care au demonstrat deportarea cu documente de arhivă le-au fost refuzate drepturile legale pe motiv că deportarea ar fi insuficientă dacă nu pot demonstra şi data revenirii din Transnistria (Hotărârea 1393/31.8.2015 a CJP Bacău în cazul supravieţuitoarei Costea Maria).
6) Casele de pensii resping expertiza istorică, nu dispun de cunoştinţe elementare cu privire la Holocaust, fapt care contribuie la refuzarea drepturilor legale (de exemplu, Casa de Pensii Bacău a cerut unei supravieţuitoare deportate din Piteşti, jud. Argeş, să aduca acte de la Arhivele Botoşani!)
Reamintim că, potrivit Raportului final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, document public pe baza căruia România a recunoscut oficial participarea sa la Holocaust, deportarea romilor în Transnistria s-a făcut de către Statul Român, iar Transnistria a fost administrată de autorităţile române. Responsabilitatea pentru cetăţenii români de etnie romă, deportaţi în Transnistria, atunci şi acum, revine Statului Român!
În ultimul an, Ministerului Muncii i s-a atras atenţia în mod repetat asupra acestei situaţii, dar, în ciuda promisiunilor, nu a luat măsuri concrete de rezolvare a acestei probleme. În tot acest răstimp, au murit zeci de persoane deportate, aşteptând în van ca Guvernul Român să le recunoască drepturile.
Solicitam Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale eliminarea de urgenţă a acestor practici abuzive. Este imperios necesar ca cele câteva zeci de supravieţuitori romi ai deportărilor în Transnistria, aflaţi încă în viaţă, să se poată bucura, măcar acum, de respectul cuvenit.
Totodată, solicităm ca, în termenul legal, să ne comunicaţi modul de soluţionare a petiţiei şi măsurile dispuse, conform Ordonanţei nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
